Vrem sa avem animale sanatoase si vesele de care sa ne bucuram in fiecare zi.

Atat veterinarii cat si proprietarii isi doresc acest lucru dar el se poate indeplini doar cu masuri medicale periodice de prevenire a bolilor.

Inca de la prima vizita la cabinetul veterinary,  medicul veterinar va recomanda un program periodic de observatie la domiciliu si consultatii periodice la cabinetul veterinar menite ca animalutul sa creasca perfect sanatos.

La inceput, vizitele la cabinetul veterinar vor fi mai dese  deoarece includ deparazitarile si vaccinarile din primul an de viata  precum si insusirea de catre proprietari a  procedurilor minime de crestere a animalelor (hranire, medicatia preventiva, educatia) recomandate de medicul veterinar. Acomodarea proprietarilor cu obiceiurile zilnice ale animalutelor va deveni o rutina  ceea ce inseamna ca manifestarile iesite din tiparul zilnic pot fi foarte usor identificate ca si probleme de sanatate.

Preventia bolilor se face atat la cabinetul veterinar in cadrul consultatiilor periodice cat si acasa in interactiunea zilnica pe care o ai cu pisica sau catelul tau.

De cele mai multe ori, proprietarul este cel care observa lipsa de vioiciune a animalutului, scaderea, absenta sau exagerarea apetitului pentru hrana, prezenta unor manifestari clare de boala ca voma sau diareea, tremuraturile sau chiar agresivitatea nejustificata. In momentul aparitiei manifestarilor de boala  avem certitudinea ca  programarea la medicul veterinar trebuie facuta cat mai repede  pentru punerea unui diagnostic si demararea tratamentului pana la insanatosire.

Preventia zilnica prin examinarea animalutului acasa  de catre proprietar include prezenta apetitului pentru joaca, hrana si apa, frecventa urinarii, culoarea urinei, cantitatea de fecale eliminate, culoarea si consistenta acestora, postura in timpul mersului sau in stationare, integritatea pielii.

Preventia lunara  include cantarirea (scade sau creste in greutate), starea de curatenie a urechilor, lungimea unghiilor, starea de ingrijire a blanii, prezenta parazitilor externi, culoarea pielii, prezenta pruritului ( mancarime), starea danturii si a mucoasei bucale, existenta scurgerilor vaginale sau uretrale. In fiecare luna se recomanda aplicarea pe piele a substantelor contra parazitilor externi ( purici, capuse, tantari).

Preventia trimestriala  se recomanda a fi efectuata la cabinetul veterinar  unde medicul veterinar efectueaza deparazitarea interna si externa, precum si un examen coproparazitologic pentru identificarea eventualelor specii de paraziti interni care pot fi transmisi omului.

Preventia semestriala include deparazitare interna si externa, prezenta sau absenta perioadei de calduri in cazul femelelor, toaleta urechilor, taierea unghiilor, toaletarea robei, examinarea globului ocular.

Preventia anuala se face la cabinetul veterinar unde medicul veterinar va recomanda deparazitarea interna si externa, vaccinarea anuala pentru prevenirea contaminarii cu virusuri sau bacterii generatoare de boli grave, evaluarea starii de sanatate prin ascultatie, termometrie, palpare, consult general sau recomandarea dupa caz a unui set complet de analize care sa arate eventualele disfunctii organice care pot duce la aparitia semnelor clare de boala in scurt timp.

Dat fiind ca preventia este cea mai ascutita arma contra bolilor, va indrum sa o aplicati zilnic pentru a evita suferinta si disconfortul animalutului si a intregii familii.

 Pentru intrebari privind starea de sanatate a companionului dumneavoastra va rog sa aplicati  chiar pe acest blog si in cel mai scurt timp veti primi raspunsul avizat.

De multe ori, proprietarii cainilor sau pisicilor sunt reticenti cand in cadrul consultului medical veterinar, medicul aduce in discutie posibilitatea sterilizarii. Reticenta vine din necunoasterea procedurilor ce implica acest act medical, avantajele si dezavantajele pentru sanatatea animalutului.

Pentru usurarea unei astfel de hotarari voi explica punctual cateva aspecte legate de sterilizarea mascului si a femelei  da caine sau pisica.

Avantaje

• Evitarea inmultirii necontrolate a populatiei canine si pastrarea sanatatii indelungate.
• Pisica sau catelul va avea un temperament mai bland, cauta mai mult afectiunea si compania stapanului si nu va mai simti impulsul de a pleca de acasa.
• Scaderea riscului de cancer mamar/testicular.
• Eliminarea mieunatului exesiv manifestat in perioada de calduri a femelei si marcarea teritoriului in timpul caldurilor la masculi.
• Evitarea unei gestatii accidentale prin monta cu un caine de rasa comuna in cazul catelelor de rasa sau monta cu un mascul prea mare.
• Limitarea riscului de aparitie a bolilor de prostata la masculi si a afectiunilor testiculare.
• Limitarea aparitiei dezechilibrelor hormonale, piometrului, tumorilor mamare la femele.
• Respectarea Legii nr.258/2013, articol valabil pentru cainii de rasa comuna cu proprietar. 
• “Este obligatorie sterilizarea cainilor cu sau fara stapan apartinand rasei comune, metisii acestora, exceptie facand exemplarele cu regim special prevazute in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonantei de urgenta

Dezavantaje

• Tendinta animalului de ingrasare. se poate evita prin respectarea unui regim zilnic de miscare si adaptarea ratiei alimentare la efortul zilnic si necesarul de proteina al starii fiziologice, rasei si varstei cainelui sau pisicii.

• Anestezia generala si complicatiile post operatorii. Desi sterilizarea este o interventie de rutina, exista exemplare de animalute care au anumite boli necunoscute si care se pot manifesta in cazul interventiilor chirurgicale si anesteziei. Din acest motiv recomandam proprietarilor sa fie de acord cu efectuarea unui set de analize complet inaintea actului operator. Medicul veterinar este cel care va decide daca starea de sanatate a animalutului permite efectuarea unei interventii chirurgicale fie ea si de rutina.
• La motan se recomanda sterilizarea la maturitate in jur de 10-12 luni deoarece la aceasta varsta organele genitale ajung la maturitate.
• Hranirea motanului castrat trebuie sa se faca cu o hrana dietetica speciala care va preveni formarea calculilor urinari.

Pentru consultatii, tratamente, vaccinare caini si pisici, microcip caini, analize laborator sau orice alte servicii medicale veterinare va rugam sa vizitati www.sipvet.ro

In ultima perioada, din ce in ce mai multi iubitori de animale achizitioneaza pentru companie iepurasi de diverse rase, marimi si culori, de la crescatori sau pet-shopuri. Odata ajunsi acasa iepurasii ne uimesc cu sociabilitatea, agilitatea, sariturile, joaca de-a v-ati ascunselea, buna lor dispozitie fiind un semn de sanatate . Deoarece dorim sa ii vedem tot timpul asa de sanatosi si bine dispusi va voi descrie cateva reguli de igiena si dieta care mentin sanatatea micutului rozator.

Locul in care este amplasta cusca iepurasului trebuie sa fie unul ferit de agitatia oamenilor sau prezenta altor animale.

Temperatura ambientala sa se situeze peste limita de inghet si pana in 27 de grade dar fara curenti de aer sau umezeala. Nerespectarea regimului termic poate duce la aparitia afectiunilor respiratorii, insolatii, degeraturi sau boli de origine parazitara, fungica sau bacteriana.

Cusca destinata iepurasului trebuie sa fie de dimensiuni generoase pentru  a asigura suficient spatiu sariturilor pe care micutul le adora spre deliciul proprietarilor sai. Cusca va fi impartita in zona de hranire, zona de odihna si zona de joaca. Dezinfectia custii se poate face periodic cu solutii pe baza de clor.

Asternutul este unul special care va preveni aparitia leziunilor podale sau aspiratia particulelor contaminate. Cel mai indicat tip de asternut este cel sub forma de brichete din lemn care este foarte absorbant si confortabil. Iepurasul poate fi invatat sa isi faca nevoile fiziologice intr-o litiera speciala pentru iepuri amplasata in lateralul custii si opus de zona jgheabului de mancare sau adapatorii.

Hrana trebuie sa fie alcatuita din fan de buna calitate, radacinoase palite (putin uscate), frunze palite, fructe in cantitati mici sau pelete speciale pentru iepuri, bogate in vitamine.

Dintre alimentele interzise pot enumera: cartoful, rosia, conopida, varza, ciocolata, painea, dulciurile.

Nerespectarea conditiilor de igiena ale alimentelor poate duce la grave afectiuni digestive cum ar fi balonarea, diareea, dezechilibre ale florei microbiene, paraziti.

Apa potabila trebuie sa fie foarte curata (apa plata) sau dezinfectata cu o picatura de albastru de metilen. Apa se va schimba zilnic pentru a nu exista pericolul contaminarii cu agentii patogeni specifici leporidelor. Ca antiseptic intestinal este recomandat si ceaiul de menta. Iepurii care primesc apa curata, mancare buna si sunt intretinuti in incaperi curate vor fi niste iepuri sanatosi. Ca sa fiti siguri ca veti descoperi indispozitia iepurasului la timp se recomanda sa-i examinati des, cel putin o data la fiecare 2-3 saptamini. Examinati foarte atent ochii, urechile, nasul si organele genitale. Daca observati ceva modificari insotite de pierderea bunei dispozitii contactati de urgenta medicul veterinar care il va consulta si va recomanda medicatia necesara si conditiile de igiena care trebuiesc aplicate pana la insanatosirea iepurasului.

Vizita la cabinetul veterinar trebuie sa fie programata inca din primele zile de adaptare a iepurasului cu noua locuinta. Medicul veterinar va recomnada prima deparazitare, esentiala pentru o dezvoltare armonioasa, urmata de vaccinarile pentu Mixomatoza si Boala hemoragica.

Dupa efectuarea vaccinurilor, tot medicul veterinar va recomanda tratamente periodice profilactice pentru infestatiile parazitare, infectii bacteriene sau fungice.

Sezonul rece predispune specia leporidelor la contractarea unor forme de diaree, unele chiar foarte grave. Frigul si umezeala sunt factori predispozanti pentru instalarea diareilor prin faptul ca obliga organismul sa se adapteze la conditiile climatice. Acest efort de adaptare influenteaza sistemul circulator, nervos, endocrin favorizand patrunderea si instalarea unor germeni infectiosi la nivelul mucoasei intestinale. Alti factori favorizanti bolii sunt furajele intarite (lignificate) iar toamna este bogata in astfel de furaje (de exemplu: otava si fanuri invechite, coceni de porumb). Furajele mucegaite sunt, de asemenea, factori predispozanti pentru instalarea enteritelor grave. Primele simptome ale diareei la iepuri nu sunt greu de observant, fecalele au consistenta diferita, de la moale la lichida, iar culoarea difera in functie de bacilul contractat si de cat de avansata este boala. Animalele nu consuma furaje, nu au pofta de mancare si sunt deshidratate (din cauza deselor descarcari diareice). Uneori apare si febra alteori nu. Frecvent, diareea este insotita si de balonari mortale.

Osteoperoza si Rahitismul (maladii ale oaselor)

Osteoperoza se caracterizeaza printr-o descompunere progresiva a oaselor. Consistenta oaselor devine “de burete”, acestea devin fragile si friabile putand aparea foarte usor fracturi ale membrelor. Rahitismul se caracterizeaza prin oase malformate si membre strimbe. Aceasta maladie are drept cauza hipovitaminoza D ceea ce inseamna ca iepurasii nu primesc suficienta hrana ce contine calciu, lumina solara sau ambele. In ratia alimentara trebuie sa existe plante ce au un continut bogat de calciu (ex: lucerna si orz).

Hipercalcemia

Hipercalcemia este cauzata de un exces de calciu in hrana iepurilor. Forma naturala a corpului iepurelui se schimba treptat si miscarile ii devin greoaie, rigide. Pentru a preveni aceasta maladie incercati sa nu exagerati cu adaosuri de calciu in dieta iepurilor. De asemenea, dati-le mai putine plante bogate in calciu (ex: lucerna si orz).

Avitaminoza

Aceasta maladie apare cind dieta iepurilor este saraca in vitamina A . Boala se caracterizeaza printr-o cadere exagerata a parului. Putem evita cu usurinta aceasta situatie adaugand in dieta animalelor alimente bogate in vitamina A (ex: sfecla rosie si morcovi). Mixomatoza este cauzata de virusul Myxoma (genul Leporipoxvirus), un virus care apartine aceleiasi familii ca si virusul ce produce variola. Virusul este originar din America de Sud unde a produs o pierdere majora printre iepurii salbatici. Virusul se raspandeste atat la iepurii de casa cat si la cei salbatici, atat prin contact direct (mucoasa, piele, cale digestiva) cat si indirect (prin intepaturile insectelor hematofage: tantari, purici s.a.). Simptomele sunt reprezentate de alterarea starii generale si aparitia abceselor (mixoamelor) in zona capului, membrelor si zona genitala.

Toxoplasmoza

Toxoplasma gondii este un protozor parazit intracelular care poate fi gasit in peste 300 de specii de animale (in general paraziteaza animalele cu sange cald). Desi gazda finala este pisica el poate exista si pe gazde intermediare cum ar fi iepurele sau omul. Gazdele de transport sunt ramele, mustele si gandacii de bucatarie. Afecteaza predominant aparatul respirator si sistemul neuro-muscular. In urma infestarii cu Toxoplasma, in organismul iepurelui apar chisturi in creier, muschi, plamani si ochi dar nu numai.

Toxoplasmele (rezultatul toxic al activitatii parazitului) pot fi gasite prin analize de laborator specifice in mai toate organele interne ale animalului bolnav.

Pasaluroza

Este un parazitism al intestinului gros (cecum si colon) produs de oxiurul Passalurus Ambiguus care afecteaza atat iepurele de casa cat si pe cel salbatic. Passalurus Ambiguus este un vierme nematod de talie mica de culoare albicioasa. Ouale parazitilor se amesteca cu fecalele fiind astfel eliminate in mediul exterior. In 18-24 de ore larvele ajung in stadiul infestant si pot trece la alte exemplare de iepuri prin apa de baut sau furajele contaminate. Rezistenta oualor in mediul exterior variaza pana la maxim 15 zile.

Trichineloza

Este o boala provocata de viermele nematod Trichinella Spiralis si vizeaza aparatul digestiv si musculatura. Boala poate afecta foarte multe specii de mamifere (peste 100) atat domestice cat si salbatice si desigur omul. Spre deosebire de om la care boala are o evolutie grava, la animale boala evolueaza aproape fara simptome vizibile. Acesti paraziti se localizeaza in aparatul digestiv (adultii) sau musculatura (larvele).

Coccidioza

Agent etiologic: Iepurii de casa sunt parazitati de zece tipuri distincte de coccidii (genul Eimeria). Dupa infectare, sporochistii se dechisteaza si elibereaza sporozoizi, acestia patrunzand si dezvoltandu-se in epiteliul intestinal (in general) sau in canalele hepatice. Din punct de vedere clinic, coccidiozele evolueaza sub trei forme: intestinala, hepatica si otorinofaringiana. Aproape ca nu exista iepure care sa nu aiba oochisti. Un iepure poate trai sanatos toata viata lui fara ca boala sa apara (desi agentul etiologic exista in corpul sau). Coccidiozele se intalnesc  in randul efectivelor daca li se ofera urmatorii factori favorizanti:

• asternut umed

• lipsa ventilatiei in adaposturile inchise;

• hranirea deficitara;

• zgomote puternice;

• lotizari (repartizarea unui iepure bolnav intr-un lot sanatos);

• microclimat necorespunzator (curenti de aer, stagnarea dejectiilor si temperaturi foarte ridicate in adapost).

Factorii de mai sus sunt agresivi si determina o slabire a imunitatii  ,ceea ce conduce la o inmultire masiva a coccidiilor din organismul animalului. Odata aparuta boala, aceasta trece de la un animal la altul prin oochistii din excremente acestia infestand furajele si a apei de baut.

Boala apare de obicei la tineret (cam in perioada intarcarii) si este consecinta unei infestari interne masive cu oochisti. In forma supraacuta fecalele devin lichide, cu aspect mucos si sunt eliminate mai frecvent. Abdomenul este permanent balonat si (din pricina diareei) iepurii slabesc foarte repede. Moartea survine dupa 9-10 zile de la infestare. In forma acuta exista aceleasi simptome dar mai atenuate si boala evolueaza mai lent (14-15 zile). Spre sfarsitul evolutiei bolii, iepurii prezinta tulburari nervoase. Acestea sunt pricinuite de prezenta toxinelor in organism. Forma cronica apare numai la iepurii mari in varsta de 4 luni si este mai putin grava. Se manifesta prin urinari frecvente, o usoara diaree si uneori chiar constipatie.

Infestarea cu paraziti hematofagi (purici, paduchi). Bolile, simtomele si tratamentul in cazul infestarii iepurilor cu insecte parazite hematofage (care se hranesc cu sange) sunt identice cu cele din cazul celorlalte animale domestice. La cabinetul veterinar, medicul veterinar va consulta iepurasul si va actiona pentru combaterea parazitilor hematofagi.

In contextul patologiei generale, apreciind sensibilitatea si dragalasenia acestei specii, este nevoie de mare atentie in ingrijire pentru preventie deoarece este mai usor sa previi decat sa combati.

Pentru consultatii, tratamente, vaccinare caini si pisici, microcip caini, analize laborator sau orice alte servicii medicale veterinare va rugam sa vizitati www.sipvet.ro

Lipsa fibrelor din hrana, afectiunile gastrice sau simpla placere de a manca verdeata duce la interesul animalelor de companie pentru plantele decorative de apartament.

Chiar daca prezenta lor colorata ne aduce liniste si bucurie trebuie sa le pozitionam in zone mai putin accesibile cainilor sau pisicilor care pot suferi de multe ori dupa ce consuma  frunzele, inflorescenta, tulpinile sau bulbii  plantelor decorative.

Intr-o scurta lista enumaram doar cateva din plantele nocive pentru caini si pisici.

Aloe Vera este o planta cu multe proprietati curative insa doar pentru noi, oamenii. Pentru animalele noastre de companie ingerarea unei parti din aceasta planta poate cauza stari de voma, tremur si pierderea poftei de mancare.

Begoniile sunt unele dintre cele mai populare plante dar daca animalul tau de companie ajunge sa le guste vei dori sa renunti la privelistea florilor colorate. Begoniile le pot produce pisicilor si cainilor serioase iritatii la nivelul gurii iar tuberculii plantei sunt cei mai toxici.

Cala sau crinul pacii este o floare eleganta dar toxica pentru animalele de companie, producandu-le inflamatii la nivelul gurii si limbii si dificultati la inghitit.

Crinul asiatic este apreciat pentru florile sale mari si viu colorate insa pisicile vor reactiona la ingerarea florilor sau frunzelor sale prin stari de voma, letargie, criza hepatica, uneori chiar deces.

Feriga asparagus e folosita in multe aranjamente florale si intalnita in multe locuinte dar stapanii de caini si pisici ar fi bine sa tina planta la distanta de animalele de companie din cauza dermatitelor pe care le poate cauza la atingere.

Lalelele, narcisele si muscatele completeaza lista florilor cu efecte nedorite pentru indragitele patrupede atunci cand acestea ingereaza diverse parti ale plantelor. Simptomele intoxicatiilor sunt date de stari de voma, tulburari digestive dar si convulsii si aritmii.

Leandrul, toata planta este toxica, iar cel mai frecvent animalele de casa sau chiar oamenii care ingereaza accidental au probleme din cauza unui compus pe baza de glucide care se numeste oleandrin. Oleandrinul are  efecte asupra sistemului digestiv cauzand dureri abdominale si stari de voma dar si tulburari la nivel cardiac.

Acestea sunt principalele flori pe care ar trebui sa le admiri de la distanta daca vrei ca pisica sau cainele tau sa fie in siguranta atunci cand vor deveni interesate de coloritul ghivecelor cu flori.

Pentru consultatii, tratamente, vaccinare caini si pisici, microcip caini, analize laborator sau orice alte servicii medicale veterinare va rugam sa vizitati www.sipvet.ro