Insuficiența renala cronica este o problema comuna  cainilor si pisicilor. In urma digestiei  alimentelor, se  produc  deseuri care sunt transportate de către sange la rinichi. Rinichiul  urmează să  filtreze  și sa excrete sub forma de urina. În cazul în care rinichii nu mai sunt capabili sa elimine aceste deseuri  iar toxinele se acumuleaza  in sange  apar  semnele  clinice de boala renala. Toate rasele de orice varsta pot fi afectate, prevalenta  crescand  cu inaintarea in varsta.

Vârsta medie de diagnostic la câini si pisici este de sapte ani. Rase de caini considerate a fi mai sensibile :

•   Cocker spaniel
•   Shih Tzu
•  Pinscher
•   Doberman
• Golden  retriever
•  Bull terrier
•  Ciobanesc german
•  Samoyed

Insuficienta renala cronica  afecteaza aproape toate rasele de pisici.

Mecanismele care produc boala:

•    filtrarea anormală de sange și retentia deseurilor
•   dereglarea  productiei de hormoni   inclusiv a celor care stimulează producerea de celule roșii din sânge (eritropoietină)
•  tulburari ale electrolitilor și echilibrului acido-bazic

Boala renala cronica poate fi cauzata de mai multe procese. Acestea pot include boli, dintre care unele pot fi secundare  altor procese patologice sau traumatisme,  cum ar fi:

•   toxinele
•  fluxul  redus de  sange  și lipsa de oxigen (ischemie)
•  boală inflamatorie
•  Infecții
•  cancer (neoplazie)
•  anomalii ale sistemului imunitar

Manifestari clinice:

•  Creșterea  consumului de apa
•  Creșterea frecventei  de urinare
•  Letargie
•  Varsaturi
• Respirație ingreunata
•  Anorexie
• Slabiciune
•  Lipsa de coordonare in  mers
•  Depresie

Diagnostic:

Sunt necesare teste de laborator  pentru a identifica Boala renala cronica și a exclude alte boli.

•  istoricul medical complet   va contine  întrebări cu privire la modificarea consumului de apă și frecventa de urinare, expunerea la etilen glicol (antigel), intervenții chirurgicale recente sau anestezie,  prezenta/absenta poftei de mâncare, scădere în greutate, boli anterioare, si  consumul anterior de medicamente.
•     Examen fizic complet
•      Teste de Biochimie
•       Sumar de urina /Urocultura
•       Hemoleucograma completă .
•       Ecografie  rinichi
•       Analiza gazelor din sange
•       Raport proteina / creatinină  urinara

     Tratament :

Desi boala nu se poate vindeca, depistarea precoce poate incetini progresia bolii sub un tratament corespunzator.  Boala renala cronica pune viața în pericol,  necesită spitalizare și tratament pentru stabilizarea  animalelor de companie afectate.

Medicul veterinar va efectua terapia cu fluide, reechilibrarea  electrolitilor,reglarea hiperfosfatemiei,tratarea anemiei, monitorizarea atenta a diurezei.

Hrana recomandata va fi dietetica adaptata  gradului de afectare  renala.

Ingrijire la domiciliu

Insuficiența  renala cronica pune în pericol viața animalului de companie, iar dacă  observati  una din manifestarile clinice descrise mai sus,  contactati medicul veterinar cat mai curând posibil.

Hrana pentru animalul tau de companie va fi dietetica,  recomandata de medicul veterinar.

Asigurarea accesului liber la apă  în orice moment.

Se administreaza  toate  medicamentele  prescrise  de catre medicul veterinar.

Preventie

Nu exista recomandări specifice pentru prevenirea insuficienței  renale  cronice. Cu toate acestea, recomandarile  generale includ:

•  Observati  frecventa de  urinare și consumul de apa.
•  Evitati  accesul  animalului  la etilenglicol, care poate provoca leziuni  renale acute.
• Efectuati un set minim de analize biochimice de screening  cel putin o data pe an.

 Boli cu semne clinice asemanatoare bolii renale cornice: 

• Insuficiență renala acuta (apariția brusca  a  insuficientei  renale)
•     Diabetul insipid (o tulburare metabolica  datorata  insuficientei  hormonului ADH )
•  Diabetul zaharat ( funcționarea deficitara a pancreasului,  care produce și elibereaza insulina)
•  Medicamente (diuretice, corticosteroizi)
•  Administrarea excesivă de lichide parenteral.
•  Hiperadrenocorticismul (boala Cushing)
•  Hipercalcemia
•  Hipoadenocorticism (boala Addison)
•  Hipopotasemia
•  Boala de ficat
•  Mielom multiplu
•  Obstructie partiala a tractului urinar
•  Policitemia
•  Diureza post-obstructivă
•  Pielonefrita
•   Piometrul

Nutritia corecta si ratia echilibrata de hrana nu trebuie sa fie un fenomen intamplator. Este nevoie de timp și răbdare pentru a afla ceea ce cainele tau are nevoie pentru a rămâne sănătos, fericit și activ. Este nevoie, de asemenea, de dăruire și perseverență pana vă asigurați că ratia zilnica a cainelui este cea care ii asigura necesarul energetic si vitaminic.

Pentru a simplifica decizia tipului de hrana adaptata varstei,starii fiziologice, rasei si temperamentului cainelui dumneavoastra va prezint câteva raspunsuri la intrebarile cele mai frecvente venite din partea proprietarilor de animale:

1. De ce este importanta o hrana de calitate?

Este vital ca ratia zilnica de hrana sa fie completa si echilibrata. Animalul are nevoie de apă, proteine, glucide, grasimi, minerale si vitamine. Cel mai important nutrient este apa, ea reprezintă 60 la sută din greutatea unui câine. Proteinele, grăsimile și carbohidrații sunt necesare pentru asigurarea energiei; mineralele sunt importante pentru conducerea impulsului nervos( contracția musculară) iar vitaminele sunt importante in facilitarea proceselor biochimice.

2. Cât de des ar trebui să se hrănească câinele meu?

Căței sub vârsta de 3 luni ar trebui să fie hrăniți cel puțin de patru ori pe zi. Puii între 3 și 5 luni ar trebui să aibă trei mese pe zi. Câinii adulți pot fi hrăniți o dată sau de două ori pe zi. Cainii geriatrici sau de talie foarte mare, pot manca o masa pe zi. Un moment bun pentru hranirea cainelui ar fi in timpul meselor de familie. Acest lucru îi va concentra atentia asupra propriului bol de hrana, reducand „cersitul” la masa familiei

3. Ce cantitate de hrana ar trebui sa consume câinele meu?

Cantitatea de hrana zilnica depinde de mulți factori, printre care: etapa de viață (catelus, adult, gestanta, geriatric), stilul de viață (activ, sedentar), talia și starea generală de intretinere. Alegeti hrana de cea mai înaltă calitate, cântăriti cainele (nu încercati să ghiciți), iar apoi citiți instructiunile de alimentatie furnizate pe ambalaj. Amintiți-vă, totuși, că fiecare câine este unic, asa ca s-ar putea să ajustati cantitatea de hrana în functie de cerintele lui.

4. Este în regulă să dau oase cainelui meu pe post de recompensa?

Recompensele vor contine doar “oase”, care au fost fabricate special pentru câini cu scopul curatarii si intretinerii dentitiei. Oasele ramase de la masa familiei, în special oasele de pui, pot produce accidente neplacute animalelor de companie. În caz de înghițire, acestea pot provoca constipație, sau chiar diaree cu sânge . Oasele rotunde se pot fixa în jurul maxilarului inferior și prin înghițire, se pot bloca în esofag. Evitati recompensarea animalelor de companie cu oase.

5. Când este timpul schimbarii tipului de hrana Puppy cu alimentatia de adult?

Alimentele Puppy sunt diferite de alimentele pentru adulti. Alimentele pentru pui asigura un nivel nutritional crescut care va asigura cresterea rapida a puilor. În primul său an, catelusul va creste foarte repede. Puteți începe să treceți la un regim alimentar pentru adult atunci când puiul ajunge la 80 la 90 procente din greutatea sa de adult anticipata. Pentru majoritatea câinilor, acest lucru se întâmplă în jurul vârsta de 9 luni. Rasele de talie mare, au nevoi speciale. Ei au nevoie de un regim alimentar mai specializat până in jurul varstei de 12 – 18 luni.

6. Cum pot modifica dieta animalului meu de companie?

Nu schimbați dieta animalului dintr-o dată. Faceti trecerea de la un tip la alt tip de hrana treptat pe parcursul a 3 – 4 zile. Începeti schimbarea dietei lui de hrănire cu 1/4 cantitate hrana noua și 3/4 cantitate hrana cu care el este acomodat. Gradual, adugati noul tip de hrana pana ce aceasta va inlocui in totalitate vechiul tip de hrana.

7. Poate câinele meu să fie un vegetarian?

Credeti sau nu, da, cainele poate fi un vegetarian, atâta timp cât mesele sunt bine echilibrate cu proteine din alte surse decat cele animale. Există o serie de produse alimentare vegetariene disponibile la comercianti, dar ar trebui să discutati mai întâi cu medicul veterinar.

8. Pot da cainelui meu mâncare pentru pisici?

Cainele poate supraviețui hranindu-se cu mâncare de pisici, dar el nu se va dezvolta conform asteptarilor noastre. Câinii și pisicile sunt specii diferite, cu cerințe nutriționale proprii. Deși un câine va primi nutrientii necesari, el va ingera in exces proteine și grăsimi de care o pisică nevoie pentru asigurarea unei ratii sanatoase. Mentinerea acestui obicei inutil poate duce la obezitate si alte probleme de sanatate ale cainelui.

9. Ce contine mâncarea uscata pentru câini ?

Alimentele speciale pentru animale contin o varietate de ingrediente agricole, carne de pasăre, fructe de mare, cereale, furaje, produse secundare. Produsele secundare sunt părți ale unui animal sau plantă care nu se folosesc pentru consumul uman. Producatorii trebuie să respecte standardele de siguranță și nutriție. Vitaminele și mineralele se adaugă pentru a completa nevoile nutriționale. Conservanții sunt adăugati pentru a păstra alimentele cainilor proaspete în timpul transportului și în timpul depozitarii. Colorantii și conservanții sunt aceaeași folositi în produsele alimentare pentru oameni și au fost aprobate de comisiile UE.

In plus, cititi eticheta fiecarui produs alimentar pe care il achizitionati si intrebati medicul veterinar daca este recomandat sau nu in cazul cainelui dumneavoastra.

Animalele de companie sunt asemanate cu copiii in familia noastra. Ele depind de noi pentru a fi in siguranta, iar de multe ori nu manifestam suficienta atentie pentru ele. Preocuparea cea mai importanta pentru un “parinte” de animal de companie este in a-i mentine stare de sanatate in limite normale, asa ca, astazi, vreau sa va dau cateva informatii despre medicamentele umane care ar putea pune viata cainelui sau pisicii dumneavoastra in pericol. Doar pentru ca un medicament este sigur si eficient pentru oameni, nu inseamna ca este bun pentru caini sau pisici.

Am vazut cazuri in care proprietari ai animalelor de companie, avand cele mai bune intentii, au otravit accidental cainele lor cu medicamente umane, deoarece nu au inteles pericolele. Pentru a evita pericolul, nu ar trebui să dati NICIODATA medicamente umane cainelui sau pisicii fara ca mai intai sa consultati medicul veterinar.

Voi vorbi astazi despre cele mai comune medicamente umane pe care nu ar trebui sa le dati NICIODATA animalului de companie:

1. Aspirina – Aspirina interfereaza cu trombocitele (care ajuta la coagularea sangelui). Daca cainele tau are o rana deschisa, aspirina ar face ca hemoragia sa nu se opreasca. Aspirina este deosebit de periculoasa cand se amesteca cu alte medicamente, cum ar fi steroizi sau medicamente antiinflamatoare. Cainii pot avea probleme gastro-intestinale, dificultati respiratorii, probleme neurologice, tulburari de coagulare sau chiar insuficienta renala.

2. Ibuprofen – Acest medicament este foarte popular in tratamentul durerii, inflamatiei sau starilor febrile la oameni. In cazul animalelor de companie, ibuprofenul poate depasi cu usurinta nivelul toxic. Proprietarii bine intentionati pot da animalului lor drag ceea ce ei considera a fi o “doză sigura”, dar aceasta poate duce cu usurinta la hemoragii, ulcere gastrice si in cele din urma la insuficienta renala grava. Toate simptomele intoxicatiei cu ibuprofen, la animale, daca sunt netratate pot fi fatale. Simptomele includ apetit scazut, varsaturi, scaune negre, varsaturi cu sange, dureri abdominale, slabiciune si letargie.

3. Paracetamolul – administrat fara a consulta un medic veterinar este periculos. Cainii sunt mai putin sensibili la paracetamol decat pisicile care vor manifesta imediat efectele intoxicatiei severe. De exemplu, un caine de 50 de kilograme va trebui sa ingere mai mult de sapte comprimate de 500 mg paracetamol pentru a manifesta efectele toxice. Pentru pisica, o tableta de 250 mg de paracetamol ar putea fi fatala. Dacă banuiti cainele ca a ingerat o cantitate toxica de paracetamol (o pastila sau mai multe) contactati imediat medicul veterinar.

Intotdeauna trebuie luata in calcul si ingerarea accidentala a medicamentelor in cazul in care acestea sunt lasate „la dispozitie” de aceea sa nu uitam de responsabilitatea pe care o avem pentru siguranta necuvantatoarelor noastre.

Toaletarea zilnica realizata de pisici ne indica starea de sanatate a acestora si procuparea lor pentru igiena, insa in procesul de toaletare, ele ingera  si o anumita cantitate de par. Parul nu este digerabil si se poate acumula într-un mic sau mai mare ghemotoc de par, cunoscut sub numele de trichobezoar . Aceste trichobezoare sunt frecvente in special la pisicile cu par lung.

Ghemotoacele de par pot irita stomacul, cauzand vomismente pisicii, alte tulburari digestive sau depresie cauzata de durere. Voma poate sau nu poate contine ghemul de blana (trichobezoar). Ghemotoacele de par pot trece, de asemenea, în intestine unde se pot intari si pot duce la constipatie sau chiar obstructie intestinala.

Un diagnostic al pacientului se bazează de obicei pe istoricul medical, obiceiuri zilnice si semnele clinice. Medicul veterinar poate recomanda o radiografie daca pisica ta prezinta semne de constipatie sau obstructie intestinala.

Tratamentul initial include laxative speciale care ajuta la lubrifierea ghemului de blana, astfel incat sa poata trece mai usor prin tubul digestiv.

Acestea sunt de obicei vandute ca tuburi de pasta cu un gust foarte atractiv pentru cele mai multe pisici. Medicul veterinar va va sfatui cu privire la modul de administrare al produsului medicamentos sub forma de pasta. In cazurile severe, cu semne de obstructie intestinala, interventia chirurgicala poate fi necesara pentru a elimina trichobezoarul.

Preventia implica utilizarea periodica a laxativelor pasta pe baza de uleiuri si grasimi, cereale etc.

Hrana dietetica formata dintr-o cantitate mare de fibre este special formulata pentru a minimiza aceasta problema.

Periajul zilnic al pisicii pentru a elimina parul liber, de asemenea, ajuta la minimizarea formarii trichobezoarelor.

Se recomanda administrarea de apa la discretie si incurajarea consumului de plante grosiere – iarba.

In multe familii care au deja animale de companie vine si timpul nasterii unui copil. Odata cu acest eveniment apar si o serie de intrebari cu privire la pericolul pe care pisica sau cainele il manifesta fata de sanatatea femeii gravide si a bebelusului. Pentru a elimina ideile preconcepute si a raspunde macar la o parte din aceste intrebari voi explica cum se manifesta aceasta boala la animale si cum putem sa o prevenim atat la animal cat si in cazul femeii gravide.

Toxoplasmoza este o boala infectioasa cauzata de un parazit unicelular numit Toxoplasma gondii. Toxoplasmoza poate aparea atat la pisici cat si la caini. Pisicile sunt gazdele definitive ale acestui parazit, ele fiind cele care elimina prin fecale parazitul contaminand mediul. Aceasta boala este o zoonoza (se transmite la om), de aceea o atentie deosebita trebuie sa aiba în special femeile gravide precum si persoanele cu imunodeficiente atunci cand intra in contact cu dejectiile din litiera pisicii sau solul contaminat cu fecale de pisica.

Puii sunt mai predispusi la infecția cu Toxoplasma decat pisicile adulte si au semne mai severe de boala atunci cand sunt infectati. De asemenea, pisicile care traiesc in aer liber sau in contact cu fauna salbatica au un risc mai mare de infectie decat pisicile de interior. Animalele care sunt hranite cu carne cruda sau incomplet fiarta prezinta un risc mai mare de imbolnavire ca si animalele cu imunitatea scazuta.

Pisicile, de obicei, pot contacta boala prin urmatoarele mijloace:

• Transplacentar, parazitul este ingerat de femela gestanta, se multiplica in placenta si apoi infecteaza fatul.

• Ingerarea parazitului  in timpul hranirii cu tesuturile de pasari sau rozatoare infectate.

• Ingestia de alimente sau apa contaminate cu fecale infectate cu Toxoplasma.

• Transfuzia de sange infectat (rar).

Semnele de toxoplasmoza la animalele de companie sunt nespecifice, iar cele mai multe pisici nu prezinta semne de infectie.  Uneori pot aparea  febra, pierderea poftei de mancare sau depresia. In cazul infectiei pulmonare, cerebrale sau oftalmice pot sa apara semne suplimentare specifice organului afectat. Alte semne clinice sunt:

• semne ale sistemului nervos central pot include depresia, semne neurologice, orbire partiala sau totala, convulsii si moarte.

• semne respiratorii pot include febra, tuse sau rata respiratorie crescuta la efort.

• semnele oftalmice pot include blefarospasm sau sensibilitate la lumina (fotofobie).

• alte semne care pot fi observate sunt ascita (acumulare de lichid in abdomen), icter, hepatomegalie (ficat marit), dureri musculare, pierderea poftei de mancare si pierderea in greutate.

Orice astfel de manifestare trebuie sa te indrepte in cel mai scurt timp catre medicul veterinar clinician care va recomanda testele de diagnostic.

Diagnostic

Cea mai bună metodă de diagnostic in toxoplasmoza este reprezentata de dozarea anticorpilor de Toxoplasma din organismul pisicii clinic sanatoasa. Acest test este concludent si ne poate asigura linistea daca pisica nu este purtatoare si nu elimina oochisti de Toxoplasma.

Medicul veterinar poate recomanda de asemenea alte teste de de diagnostic, cum ar fi:

• Hemoleucograma completa

• Profilul Biochimie

• Examinarea fecalelor

• Examen oftalmic

• Titru de anticorpi IgG și IgM

• Testul ELISA (test cu antigen)

• Radiografie pulmonara

• Analiza lichidului cefalorahidian(LCR)

• Analiza lichidului pleural sau peritoneal.

Tratament

• Antibiotice

• Anticonvulsivante

• Fluidoterapie

Prevenire

Animalele de companie ar trebui sa fie hranite doar cu hrana uscata, conserve sau alimente bine gatite.

Pisicile si cainii nu ar trebui sa fie hraniti cu carne cruda, maruntaie sau oase deoarece aceste tesuturi pot contine chisturi de Toxoplasma.

Luarea de masuri pentru a preveni contactul pisicii sau cainelui cu animale salbatice.

Containerele de gunoi vor fi securizate pentru a nu permite ingestia gunoiului menajer de catre animalul de companie.

Femeile gravide si persoanele cu imunitatea scazuta vor evita contactul cu solul contaminat cu fecalele pisicii sau cu litiera pisicii.

In cazul in care un alt membru al familiei nu poate curata  litiera pisicii, se va asigura o igiena suplimentara a litierei  prin oparirea periodica a acesteia si dezinfectia mainilor  femeii  gravide cu substante dezinfectante.